Aceasta este întrebarea pe care ar trebui să şi-o pună fiecare femeie conştientă de corpul său. Articolul de faţă îşi propune să aducă un plus de cunoştinţe medicale femeilor de orice vârstă şi nivel de pregătire, fără a avea pretenţia de articol medical propriu-zis.
Comentează acest subiect pe Forumul InfoMaterna sau Întreabă specialistul nostru şi vei primi un răspuns în 24 de ore.
Uterul este un organ nepereche. Prin “nepereche” nu mă refer doar la faptul că este unic (spre deosebire de rinichi, plămâni etc.), ci că tranșează net diferența dintre sexe și că are funcții pe care niciun alt organ nu le poate realiza.
Anatomic, uterul este un organ musculo-epitelial situat în pelvis. Are forma unei pere întoarse cu susul în jos şi dimensiuni de aproximativ 7-8 cm/3-4 cm/4-5 cm (lungime/diam. antero-posterior/lățime). În partea inferioară comunică cu vaginul, prin orificiul cervical, iar în partea superioară se continuă cu trompele uterine. Realizează astfel legătura între mediul extern şi cavitatea peritoneală (abdominală).
Este compus din corp uterin, istm şi col uterin. Corpul uterin reprezintă porţiunea superioară, care este şi cea mai voluminoasă; istmul uterin reprezintă o porţiune de legătură între corp şi col (mai exact, limita dintre acestea); colul uterin reprezintă porţiunea inferioară a uterului; pe col se inserează pereţii vaginali. Între col şi corp, la nivelul istmului, există un unghi cu deschiderea orientată, de obicei, anterior (unghi de anteverso-flexie). În timpul sarcinii (ultimul trimestru), din istm se formează segmentul uterin.
Uterul prezintă trei straturi: un strat seros, aflat la exterior; musculara (miometrul), aflat la mijloc, şi mucoasa (endometrul), aflat la interior.
Uterul are trei funcţii care îl diferențiază de orice alt organ: funcţia menstruală, funcţia de gestaţie şi cea de parturiţie. Pe lângă acestea, uterul, alături de sân, este principalul organ receptor al hormonilor produşi de ovare.
Funcţia menstruală se referă la producerea propriu-zisă a fenomenului ce se numeşte menstruaţie. Deşi ciclul menstrual este guvernat de ciclul ovarian şi modulat de la nivel hipofizar, organul efector este uterul. La acest nivel are loc descuamarea endometrului (mucoasei uterine) şi ruperea vaselor sangvine, cu producerea propriu-zisă a sângerării menstruale. De asemenea, uterul realizează evacuarea sângerării menstruale. Aceste două fenomene combinate poartă denumirea de flux menstrual. Această funcţie se menţine pe parcursul vieţii fertile a femeii, de la prima menstruaţie (11-15 ani) până la menopauză(45-60 de ani).
Funcţia de gestaţie se referă la capacitatea uterului de a găzdui sarcina pe tot parcursul dezvoltării sale. De la nidaţie (implantarea sarcinii în mucoasa uterină) în zilele 5-7 postovulator şi până la debutul naşterii, uterul asigură condiţii propice dezvoltării sarcinii. Pentru aceasta, au loc modificări în structura mucoasei uterine pentru a permite implantarea oului, fenomene de creştere în dimensiuni şi număr a fibrelor musculare uterine, modificări ale contractilităţii fibrelor uterine, modificări vasculare pentru a permite nutriţia sarcinii, modificări la nivel hormonal şi ale receptorilor hormonali.
Funcţia de parturiţie se referă la capacitatea uterului de a realiza naşterea fătului. Pentru naştere sunt necesare două mari condiţii: existenţa unei căi pe care fătul să poată ieşi înspre afară şi existenţa unei forţe de expulzie a fătului, condiţii care sunt amândouă îndeplinite de uter. Scurtarea, ştergerea şi apoi dilatarea colului uterin sub influenţa contracţiilor uterine realizează naşterea. Nu se poate naşte natural fără îndeplinirea acestor două condiţii majore. Pe lângă aceasta, uterul realizează orientarea şi poziţionarea fătului pentru naştere.
Funcţiile de gestaţie şi de parturiţie (automat dependentă de cea de gestaţie) au o durată mai mică decât funcţia menstruală, datorită ciclurilor anovulatorii.
Ca patologie uterină (boli care afectează uterul), s-au scris şi se vor mai scrie tomuri întregi. În mare, uterul are patologie infecţioasă, endocrinologică, neoplazică şi degenerativă şi, într-o mai mică proporţie, malformativă, vasculară, traumatică etc.
Cea mai frecventă este cea infecţioasă, dar cea neoplazică este redutabilă: cancerul de col uterin şi cancerul de corp uterin (sau de endometru) omoară zilnic femei, iar ţara noastră ocupă, din păcate, primul loc la nivel european ca incidenţă a cancerului de col uterin.
Aşadar, orice femeie trebuie să aibă un bagaj minim de cunoştințe despre uterul ei.
Acestea sunt (schematic):
• Sunt femeie (şi) pentru că am uter
• De la prima menstruaţie şi până la menopauză, ar trebui să am o sângerare regulată, cu mici excepţii, o dată la aproximativ 28 de zile (+ 7-10 zile). Excepţiile ar fi: sarcină, în primul rând, apoi tratamente hormonale sau alte boli cu rezonanţă la nivel uterin
• Menstruaţia este un act fiziologic (normal), fiind însoţită sau nu de dureri de diverse intensităţi, cu sânge necoagulabil, fără cheaguri
• Uterul este organul indispensabil sarcinii şi naşterii
• Uterul este supus bolilor infecţioase. Durerile locale, scurgerile vaginale trebuie investigate
• Uterul este supus patologiei degenerative, mai ales fibroamelor uterine în pre şi perimenopauză
• Uterul, şi mai ales colul uterin, este supus patologiei neoplazice.
Nicio femeie, de orice vârstă, nu este scutită să dezvolte cancer de col uterin şi, din păcate, vârsta la care acesta apare tinde să scadă. De aceea, screeningul anual prin examen citologic cervico-vaginal Babeş-Papanicolau este obligatoriu la orice femeie, de la debutul vieţii sexuale şi până în menopauza înaintată. Când apar manifestări clinice ale cancerului de col, deja este avansat, cu şanse mult mai mici de reuşită a tratamentului
• Trebuie grijă față de uter şi căutat cât mai repede ajutor specializat când apar probleme, pentru că este “organul nepereche”.
