Infertilitatea afectează 15% dintre cupluri. Medicina a evoluat foarte mult în această zonă reuşind să dea o speranţă cuplurilor care se confruntă cu această problemă. Un cuplu este considerat infertil dacă după un an de contacte sexuale neprotejate nu reuşeşte să conceapă. Această perioadă este considerată rezonabilă pentru un cuplu tânăr care n-a fost diagnosticat cu probleme de reproducere, iar investigaţiile de infertilitate trebuie să înceapă imediat în cazul unui istoric de infertilitate sau la vârste avansate.
Iniţial trebuie să vă adresaţi unui medic specialist pentru o consultaţie de cuplu.
Atenţia se va îndrepata către depistarea cauzei de infertilitate care poate fi atât feminină, cât şi masculină. Principalele trei cauze de infertilitate sunt: modificări la nivelul spermogramei 30%; lipsa ovulaţiei 25% şi obstrucţia trompelor 20%. În cazul a 25% dintre cuplurile infertile, medicii nu descoperă nicio cauză a problemei lor.
Infertilitatea masculină este destul de frecventă, de aceea este foarte important să se înceapă investigaţiile în acelaşi timp la ambii parteneri. Partenerul dvs. trebuie să efectueze o spermogramă şi o spermocultură.
Certificarea ovulaţiei se poate face prin trei metode:
• metoda clasică prin măsurarea temperaturii bazale a corpului în fiecare dimineaţă la aceeaşi oră: de obicei la ovulaţie apare o scădere urmată apoi de o creştere a temperaturii bazale;
• măsurarea progesteronului în zilele 18–24 ale ciclului menstrual şi identificarea hormonului LH care este un predictor al ovulaţiei cu 24 de ore înainte de eliberarea ovocitului;
• alte metode: monitorizare ecografică, modificarea mucusului cervical sau biopsia de endometru.
Există diverse teste care, de asemenea, pot cuantifica rezerva ovariană.
Verificarea trompelor se poate face prin:
• histerosalpingografie – introducerea unei substanţe de contrast prin col care ajunge în uter şi pe trompe, şi efectuarea de radiografii seriate;
• sonohisterosalpingografie: acelaşi lucru, cu înlocuirea radiografiei cu ecografia;
• laparoscopie exploratorie: care este o operaţie în care se văd şi alte detalii legate de aparatul genital;
• minilaparoscopie transvaginală.
Bineînţeles, există o multitudine de cauze mai rare de infertilitate cum ar fi:
– endometrioza;
– modificări de mucus cervical;
– anomalii uterine cum ar fi fibroamele sau malformaţii uterine;
– cauze imunologice.
Investigaţiile până la luarea unei hotărâri a tratamentului de infertilitate nu trebuie să dureze mai mult de 1-2 luni.
Tratamentele sunt ţintite pe o anumită cauză dacă sunt evidenţiate şi pot include: inseminări; stimulare ovariană; fertilizare in vitro; donarea de spermă sau de ovocite; unele cauze uterine sau tubare pot fi tratate chirurgical, cum ar fi extirparea unui fibrom.
O atenţie deosebită trebuie dată timpului pe care îl acordaţi investigaţiilor, mai ales la vârste mai mari de 35 de ani unde nu trebuie amânată prea mult luarea unei decizii cum ar fi efectuarea fertilizării in vitro.
