Loghează-te sau Înregistrează-te
sau
Ţi-ai uitat parola? Click aici
Recuperează-ţi parola
Felicitari!
Te-ai inregistrat cu succes!
Un email a fost trimis catre adresa dvs.

Endometrioza, infertilitatea și opțiunile terapeutice



Endometrioza reprezintă implantarea țesutului endometrial – prezent în mod normal în mucoasa uterină – în alte locuri decât la nivelul cavității uterine, frecvent pe trompele uterine, ovare, ansele intestinale, vezica urinară și ligamentele uterului. Acest țesut își păstrează capacitatea de a răspunde la variațiile hormonale din timpul unui ciclu normal prin sângerare microscopică (ce nu se poate exterioriza), urmată de răspuns inflamator și fibroză – asemănătoare cicatrizării unei leziuni.

Comentează acest subiect pe Forumul InfoMaterna sau Întreabă specialistul nostru şi vei primi un răspuns în 24 de ore.

În timp, acumularea acestor „cicatrici” poate duce la apariția aderențelor. Aceste aderențe, dacă intersectează traiecte nervoase, se manifestă prin durere. Aderențele de la nivelul trompelor uterine pot cauza subfertilitate sau infertilitate. Ovarele pot fi afectate prin formarea unor chisturi ce pot varia ca mărime și simptomatologie.
Reamintim definiția infertilității: Putem vorbi de infertilitate atunci când, după o viaţă sexuală regulată, fără contracepţie, în decurs de un an, nu apare sarcina. Peste 35 de ani, un cuplu este sfătuit să ceară ajutorul specialistului chiar și după șase luni de încercări nereușite.

Infertilitatea are multiple cauze în această boală. Aderențele pelvine pot modifica poziția normală a ovarelor și a trompelor uterine sau chiar le pot bloca, împiedicând astfel traseul normal al oului către uter. Producția în exces de prostaglandine – hormoni ce intervin în mecanismul fertilității – este o altă cauză. Nu în ultimul rând, durerea la contactul sexual poate împiedica un cuplu să profite de perioada de maximă fertilitate.

Endometrioza este dependentă de producția de estrogeni și, în concluzie, în general afectează femeile aflate în perioada fertilă, după menopauză majoritatea simptomelor intrând în remisie.

Endometrioza, având o plajă extrem de largă de manifestări (variind de la lipsa completă a simptomelor până la durere cronică debilitantă), este greu de diagnosticat la populația generală (7-10%). Se întâlnește la 20-50% din femeile infertile, dar poate ajunge la o prevalență de 80% la femeile cu durere cronică pelvină.

Pe lângă infertilitate, semnele și simptomele endometriozei pot fi:

• Crampe dureroase în timpul menstruației
• Menstruație abundentă sau sângerare între menstre
• Durere pelvină sau lombară cronică
• Durere în timpul activității fizice
• Durere în timpul actului sexual
• Manifestări digestive: senzație de balonare, greață și vărsături
• Diaree sau, din contra, constipație
• Durere în timpul micțiunii și/sau micțiuni frecvente.

Diagnosticul cert al acestei afecțiuni se poate pune însă doar prin vizualizarea directă a leziunilor intraoperator – laparoscopie sau intervenție chirurgicală deschisă.

Factorii de risc ai endometriozei sunt:

• Boala, prezentă în familie
• Prima menstruație la mai puțin de 12 ani
• Cicluri menstruale scurte (sub 27 de zile)
• Durata crescută a menstrei (peste 7 zile), precum și cantitatea crescută
• Prima sarcină peste 30 de ani
• Anomalii ale sistemului reproductiv.

Nașterea mai multor copii este un factor protector.

Opțiuni de tratament

Deși există posibilitatea remiterii spontane a simptomatologiei, în general endometrioza este o boală cu evoluție progresivă și impredictibilă, controlată de ciclul hormonal. Cel mai bun tratament este considerat sarcina – moment în care menstruația este întreruptă și, odată cu ea, sângerarea focarelor endometriozice.

Terapia medicamentoasă se bazează pe același principiu de întrerupere a ciclurilor menstruale și consecutiv a proceselor endometriozei hormono-dependente. Deși majoritatea pacientelor au o scădere semnificativă a simptomatologiei dureroase după suprimarea ovulației (de exemplu, cu ajutorul pilulelor estro-progestative sau al analogilor de GNRH), această terapie este în sine contraceptivă. Deci o pacientă cu probleme de fertilitate care dorește un copil nu poate fi tratată în acest fel decât pentru o perioadă limitată, amânând momentul concepției.

Chirurgia minim invazivă (laparoscopia) permite o rată a fertilității mai bună, precum și, după cum am spus, un diagnostic precis, însă nu este la fel de eficientă în eliminarea durerii. Focarele microscopice nu pot fi eliminate chirurgical, astfel că, după o perioadă, semnele pot să reapară. La femeile care au procreat, cu simptomatologie severă, debilitantă, poate intra în discuție chiar și histerectomia.

Fertilizarea in vitro reprezintă soluția în cazul compromiterii funcției tubare, al asocierii unei probleme de cauză masculină sau al eșecului celorlalte opțiuni terapeutice. Rata de succes a acestei proceduri variază de la caz la caz, în funcție de vârsta pacientei, severitatea bolii, succesul unei intervenții laparoscopice de a înlătura focarele endometriozice și de mulți alți factori (15-40%).

În concluzie, tratamentul infertilității în endometrioză este personalizat pentru fiecare pacientă de către medicul cu experiență în medicina reproductivă. În general, sarcina este posibilă, însă depinde de severitatea bolii. De multe ori, se apelează la o combinație între tratamentul chirurgical și eventual medicamentos, urmată de o perioadă de șase luni de încercare de procreere. Dacă nu se obține sarcina, se recurge la fertilizarea in vitro cu embriotransfer.


 

 

* Conţinutul acestei platforme online este furnizat în totalitate de medici specialişti, oferind informaţie corectă, actualizată şi respectând rigorile impuse în domeniul medical. Informaţia furnizată pe acest site nu înlocuieşte controlul medical.



5.00
Nu existã discuţii pentru acest articol
Completeazã forumularul de mai jos
PARTENERI
Micolino Litera Mica Weleda Baby Editura Litera PharmaLife Medlife DermaLife Chicco