Fertilizarea in vitro este o procedură care presupune parcurgerea mai multor etape.
Comentează acest subiect pe Forumul InfoMaterna sau Întreabă specialistul nostru şi vei primi un răspuns în 24 de ore.
1. Stimularea terapeutică a ovulaţiei
Tratamentul începe cu medicamente din grupul analogilor Gn-RH care realizează o inhibare a axului hipotalamo-hipofizar (pentru a nu exista riscul unei ovulaţii premature). Rezultatul este inhibarea hipofizei, după care urmează administrarea de gonatropine corionice pentru creşterea foliculară. Urmărirea dezvoltării foliculare se va face cu ajutorul ecografului, în acelaşi timp realizându-se şi o dozare a concentraţiei hormonilor. Când foliculii ovarieni ajung la anumite dimensiuni, atunci se realizează declanşarea ovulaţiei. După aproximativ 32–36 de ore, se pot aspira ovocitele.
2. Aspiraţia ovocitelor
Aspiraţia ovocitelor se va face în sala de operaţii, aflată lângă laboratorul de fertilizare „in vitro". Ovocitele se recoltează prin puncţie ovariană şi aspiraţia lichidului folicular. Aspiraţia pe cale vaginală sub control ecografic este metoda cea mai acceptata în acest moment. Se realizează cu anestezie generală. Embrionii se introduc în uterul pacientei la un interval de 48 de ore de la aspiraţie. Imediat după aspiraţie, ovocitele se păstrează în mediu de cultură. Este recomandabil ca recoltarea spermei să se realizeze după trei zile de abstinenţă, chiar în dimineaţa realizării fertilizării. Fecundarea are loc în mediul de cultură, dar numai după o pregătire prealabilă a lichidului spermatic.
3. Introducerea spermatozoidului în ovocit cu ajutorul micromanipulaţiei
În ultima vreme, s-a dezvoltat o metodă revoluţionară de tratament pentru cuplurile în care bărbatul prezintă modificări patologice ale calităţii spermei. Această metodă presupune injectarea unui singur spermatozoid la nivelul ovocitului cu ajutorul micromanipulatorului. Metoda se numeşte ICSI – Intracitoplasmatic Sperm Insemination.
4. Implantarea embrionului la nivel uterin
Procesul este simplu, nedureros şi nu necesita anestezie. Acesta constă în introducerea unui cateter subţire în uter, transvaginal, prin care embrionii sunt injectaţi în cavitatea uterină. După introducerea embrionilor, este recomandat repaus la pat câteva ore. După aproximativ două zile, pacienta se poate reîntoarce la activitatea normală, dar contactul sexual trebuie evitat timp de două săptămâni. În această perioadă, se continuă administrarea medicaţiei hormonale de susţinere.
4.1 Complicaţiile implantării embrionilor. După 12–14 zile de realizarea embriotransferului, se efectuează analize sangvine pentru a se diagnostica sarcina (dacă beta-HCG este pozitiv, se verifică rezultatul printr-o ecografie). Dacă nu s-a obţinut sarcina, trebuie aşteptat încă un ciclu până la următorul tratament. Numărul încercărilor la această metodă nu este limitat.
