În ultimul trimestru de sarcină bebeluşul tău îşi alege o poziţie finală pe care o ocupă în uter, pregătindu-se, în felul acesta pentru naştere. În 97% din cazuri bebeluşul se aşează în una dintre prezentaţiile (poziţiile) fiziologice de naştere.
Ce înseamnă prezentaţia? Acest termen descrie poziţia extremităţii fetale, poziţie în care bebeluşul va fi surprins în momentul anterior naşterii. Cele mai frecvente poziţii sau prezentaţii sunt cea pelviană şi cea cefalică.
Prezentaţia cefalică
Cele mai multe naşteri (95%) îi surprind pe bebeluşi în prezentaţie cefalică, ceea ce presupune ca fătul este poziţionat paralel cu coloana mamei, cu capul în jos şi bărbia flectată pe piept. Există şi variaţii ale acestei prezentaţii care nu permit naşterea pe cale naturală. În aceste situaţii, capul bebeluşului nu este flectat suficient de bine pe piept (prezentaţia facială sau prezentaţia frontală) sau, alteori apare o disproporţie între mamă şi făt.
Prezentaţia pelviană
Prezentaţia pelviană este considerată normala de către majoritatea şcolilor medicale. Naşterea pe cale naturală este posibilă în acest caz, dar necesită o evaluare prealabilă foarte minuţioasă a fătului şi a canalului de naştere (diametre/ greutate fetală). Bebeluşul intră pe canalul de naştere cu pelvisul înainte şi rareori cu tălpile sau genunchii (în special la prematuri).
Travaliul, în acest caz, trebuie urmărit cu atenţie de un obstetrician experimentat.
Naşterea naturală este cel mai fiziologic mod de a da viaţă copilului tău şi de a-l pregăti pentru lupta continuă ce înseamnă viaţa extrauterină, însă operaţia cezariană nu trebuie exclusă, de multe ori fiind salvatoare pentru mamă şi făt .
Este firesc ca dorinţa fiecărei mămici să fie aceea de a da naştere unui copil sănătos. Astfel sunt obligatorii controalele periodice prenatale şi analizele efectuate la timp.
Modul de naştere trebuie hotărât în funcţie de posibilităţile anatomice ale gravidei, dimensiunea fătului şi eventualele afecţiuni patologice materne sau fetale.
