Somnul este una dintre cele mai mari necesităţi ale nou-născutului şi sugarului. În primele săptămâni de viaţă nou-născutul trebuie lăsat să doarmă cât poate, trebuie hrănit şi schimbat. Nou-născuţii dorm între 16 şi 20 de ore din 24; restul timpului mănâncă, plâng sau privesc. Ei obosesc după o oră de veghe.
Comentează acest subiect pe Forumul InfoMaterna sau Întreabă specialistul nostru şi vei primi un răspuns în 24 de ore.
Trebuie să ştim să le răspundem la semnele de somnolenţă, să-i liniştim, să nu-i lăsăm să obosească deoarece pot deveni iritabili şi pot plânge neconsolabil.
Semnele de somnolenţă sunt mascate la copiii cu colici. Şi aceşti copii obosesc la fel de repede, dar durerea îi împiedică să adoarmă şi devin astfel şi mai agitaţi. Nou-născuţii nu cunosc diferenţa dintre zi şi noapte. Unii confundă ziua cu noaptea, dormind mult ziua şi stând treji toată noaptea. Ei nu au încă un ceas biologic intern.
După două săptămâni de viaţă cei mai mulţi îşi fac singuri un program mai rezonabil; restul pot fi învăţaţi să şi-l facă.
Înainte de a adormi dimineaţa sau după-amiaza copilul trebuie scos afară şi stimulat intens pe o perioadă scurtă. Trebuie expuşi la lumină, la vânt, la zgomote de circulaţie, la voci, apoi mergeţi înapoi acasă şi încercaţi să îi pregătiţi pentru somn.
Cum să-l linişteşti?
Cântă-i, pune-i muzică relaxantă, alăptează-l, masează-l.
Cum să îţi trezeşti copilul în timpul zilei, când e timpul să-l hrăneşti:
- încearcă să-l trezeşti când doarme superficial: el prezintă mişcări ale feţei, mâinilor şi picioarelor ca şi cum ar visa;
- schimbă-i scutecul şi lasă-l doar cu bluziţa dacă e cald în cameră;
- ia-l în braţe, ridică-l în sus, cântă-i, joacă-te cu el.
Cum dorm nou-născuţii?
Ca şi adulţii, nou-născuţii au două feluri de somn: profund (NREM) sau liniştit (atunci când ochii sunt liniştiţi) şi superficial (REM) sau activ (când ochii se mişcă rapid sub pleoapele închise). În timpul somnului activ copilul visează, se întoarce, se poate trezi şi adormi din nou. Acest ciclu de somn superficial şi profund continuă la fiecare câteva ore în timpul nopţii.
Somnul NREM este împărţit în patru stadii: somnolenţă, somn superficial, profund şi foarte profund. În trecerea de la somnolenţă la somnul cel mai profund, copilul devine tot mai puţin activ, respiraţia încetineşte, e foarte liniştit şi aproape nemişcat.
Nou-născuţii dorm diferit de adulţi. În timp ce adulţii trec relativ repede de la starea de veghe la cea de somn profund, sugarii trec printr-o perioadă de somn superficial înainte de a adormi profund. Fiecare perioadă de somn a nou-născutului cuprinde durate aproape egale de somn REM şi NREM în următoarea ordine: somnolenţă, REM, somn superficial şi somn foarte profund. La vârsta de 2–3 luni această secvenţă se schimbă, astfel încât trece prin tot ciclul de faze NREM înainte de a intra în REM, ca şi la adult. Pe măsură ce copilul creşte, durata REM scade, iar somnul devine mai calm.
Când copilul este gata sa adoarmă îi cad pleoapele şi începe să moţăie în braţele mamei; ochii sunt închişi, pleoapele îi flutură, respiraţia este neregulată, mâinile sunt îndoite şi pot tresări, face mişcări de supt sau zâmbeşte. Acum este momentul să fie pus în pat şi lăsat singur. Ultima lui amintire înainte de a adormi profund trebuie să fie leagănul, nu mama sau sânul. Nou-născutul trebuie să înveţe să adoarmă fără mama. El se foieşte o vreme, cam 20 min. de somn superficial, apoi adoarme profund: tresăririle şi grimasele se opresc, respiraţia devine mai regulată şi superficială, muşchii se relaxează aşa încât pumnii se deschid, iar braţele îi atârnă moi. Pe măsură ce cresc, copiii somnoroşi se pot freca la ochi, se trag de urechi, pierd interesul faţă de jucării, se retrag într-un colţ al pătuţului, se împiedică din mers şi cad, se agaţă de părinţi, toate acestea fiind semne că trebuie pus la culcare. Evită să laşi copilul să ajungă în faza de oboseală intensă.
Nou-născutul doarme atât cât îi cere corpul.
Când doarme el nu are nevoie de linişte perfectă în jurul lui. Sunetele obişnuite din casă nu-l deranjează la această vârstă şi este bine să fie obişnuit astfel. Schimbările bruşte de sunet îl pot însă trezi.
În prima lună somnul copilului va fi tulburat mai ales de stimuli interni: foamea, frigul, durerea, scaunul, eructaţia, obstrucţii nazale sau chiar propriile lui tresăriri atunci când trece în somn adânc. În primele trei luni de viaţă o cauză frecventă care trezeşte nou-născutul atât în cursul nopţii, cât şi în cursul zilei sunt colicile abdominale.
Nou-născutul poate dormi mai mult în cazul apariţiei: febrei (temperatura intrarectală mai mare de 38 °C). O altă cauză frecventă de somnolenţă este deshidratarea care poate să apară din cauza unui aport alimentar insuficient sau din cauza pierderilor digestive (vărsături şi scaune diareice).
Sugestii pentru adormirea mai uşoară a nou-născutului:
- Ţine-l în braţe atunci când plânge în primele trei luni (cel puţin trei ore pe zi atunci când nu plânge).
- Menţine scurte (1–2 h) perioadele când nou-născutul este treaz, pentru a evita suprastimularea.
- Stabileşte un obicei şi un orar anume pentru culcare: pune-l seara să doarmă în locul unde va sta tot restul nopţii; ajută-l să-şi sugă degetul sau dă-i eventual o suzetă; mângâie-l atunci când îi vorbeşti blând sau îi îngâni un cântec; pentru dormit folosiţi alte hăinuţe decât cele de zi.
- Creează o ambianţă pentru somn, micşorând luminile, zgomotul, jocul sau alte activităţi.
- Spală-l, masează-l şi schimbă-l înainte de culcare pentru a-l linişti.
- Plimbă-l în braţe prin casă, în special dacă este nou-născut activ; îl poţi lăsa jos când este somnolent, dar nu adormit complet.
- Leagănă-l înainte de a adormi
- Asigură-i confortul, ajutându-l să eructeze.
- Încălzeşte şi aeriseşte camera.
- Menţine suptul de noapte cât mai scurt.
- Nu reveni în cameră la primele sunete.
- Încearcă diferite moduri de a acoperi copilul la culcare, în funcţie de temperatura din cameră. Sacul de dormit şi pijamaua îi permit să se mişte cu uşurinţă. Uneori nou-născuţilor le place să doarmă înfăşaţi, dar nu strâns fedeleş.
Dacă nou-născutul doarme în aceeaşi cameră sau chiar în pat cu părinţii, el va adormi mai repede când se trezeşte noaptea. După câteva luni însă va fi greu să fie convins să doarmă singur. Dormitul nou-născutului în acelaşi pat cu părinţii nu este acceptat de cei mai mulţi pediatri, din cauza riscului de a cădea din pat sau de a se sufoca. În primele 2–3 luni, coşul sau leagănul poate fi păstrat alături de patul mamei.
Poziţia de dormit a nou-născutului este pe spate, fără pernă, cu o pătură rulată la spate. Această poziţie scade, se pare, frecvenţa sindromului de moarte subită a sugarului. Leagănul sau coşul de dormit nu se va aşeza lângă sobă. Pentru învelit se poate folosi o pătură uşoară, iar iarna o plapumă mică fixată sub braţele copilului, pentru a nu şi-o trage peste faţă.
Sper ca aceste sfaturi şi explicaţii să fie utile viitorilor părinţi, deşi nu cred că pot fi aplicate toate la acelaşi copil. Copiii sunt de fapt nişte mici oameni, fiecare cu personalitate proprie, iar aplicarea acestor sfaturi trebuie individualizată.
