Loghează-te sau Înregistrează-te
sau
Ţi-ai uitat parola? Click aici
Recuperează-ţi parola
Felicitari!
Te-ai inregistrat cu succes!
Un email a fost trimis catre adresa dvs.

Când si de ce mergem cu copilul la oftalmolog?

Dr. Adina Socaci, medic specialist oftalmologie, Hyperclinica MedLife Timişoara

 

O consultaţie oftalmologică este recomandată încă din primul an de viaţă, cu atât mai mult pentru că nu toate afecţiunile au simtome clare şi vizibile. În urma unei consultaţii însă, acestea pot fi depistate şi tratate din timp.  

Afecţiuni care se instalează la cei mici şi ce trebuie să ştie părinţii lor

Părinţii trebuie să cunoască şi să urmărească etapele normale de dezvoltare a funcţiei vizuale. La aproximativ 6 săptămâni, copilul poate menţine contactul vizual şi poate reacţiona prin intermediul expresiilor faciale. La 2-3 luni, cel mic începe să fie interesat de obiectele strălucitoare. Desigur, prematurii ajung la aceste etape mai târziu, în funcţie de gradul de prematuritate.

 La această vârstă, puteţi recunoaşte problemele de vedere ale copilului, prin faptul că cel mic are mişcări dezordonate ale ochilor, o lipsă de reacţie faţă de figurile cunoscute, dar şi prezenţa nistagmusului. Dacă cei mici privesc îndelung către o lumină intensă, se freacă la ochi destul de frecvent, acestea sunt alte semne de dezvoltare vizuală deficitară.

Deficitul vizual la unul sau ambii ochi poate determina o aliniere binoculară anormala.
Din categoria afecţiunilor care pot trece neobservate de părinţi, dar care pot avea consecinţe funcţionale pentru copil, sunt viciile de refractie (“dioptriile”):

  • hipermetropia,
  • miopia,
  • astigmatismul.

Cel mai adesea copiii sunt hipermetropi, dar prezenţa unei diferenţe moderate de dioptrii (1-2 D) între cei doi ochi poate duce la ambliopie (aşa-numitul “ochi leneş”).

Ambliopia este cea mai frecventă cauză de scădere a vederii unilaterale, cu debut în copilărie, dar care poate fi prevenită sau tratată atunci când este descoperită la timp. Dacă nu se asociază cu strabism, ochii unui copil cu ambliopie arată perfect normal. Diagnosticul şi tratamentul sunt adesea întârziate până ce copilul ajunge la vârsta şcolară, iar prognosticul pentru recuperarea vederii este unul mai mic.

 

Alte afectiuni care le pot scăpa părinţilor sunt cataracta congenitală, glaucomul congenital, tumorile intraoculare. O cataractă densă, care ocupă 3 mm centrali sau o porţiune chiar mai mare din cristalin, poate determina o ambliopie severă.

Când mergem cu copilul la doctor?


Cu excepţia malformaţiilor care sunt evidente încă de la naştere una dintre cele mai frecvente cauze pentru vizita la medicul oftalmolog este obstrucţia de canal lacrimo-nazal. Aceasta se manifestă încă din primele săptămâni de viaţă ale copilului, prin secreţii nazale şi ochi care lăcrimează. O altă problemă care poate apărea în copilărie este atunci când cel mic are o poziţie anormală a unui ochi. În acest caz, poate fi vorba despre o anomalie binoculară sau una a controlului neuro-muscular.

Sigur că toate aceste afecţiuni nu sunt frecvente, dar, nediagnosticate la timp, pot avea consecinţe funcţionale, uneori chiar vitale pentru copil.


Aşadar, pentru a exclude/diagnostica afecţiuni care se pot agrava, este recomandat să faceţi, împreună cu copilul, o vizită la medicul oftalomolog. De asemenea, se recomandă şi un control medical anual.

* Conţinutul acestei platforme online este furnizat în totalitate de medici specialişti, oferind informaţie corectă, actualizată şi respectând rigorile impuse în domeniul medical. Informaţia furnizată pe acest site nu înlocuieşte controlul medical.



5.00
Nu existã discuţii pentru acest articol
Completeazã forumularul de mai jos
PARTENERI
Medlife DermaLife Chicco Micolino Editura Litera Litera Mica Weleda Baby PharmaLife